22 iunie 1941 - Opoziţia unită şi războiul

Casa Dinu Brătianu, Calea Dorobanţilor nr. 16

La 22 iunie 1941, România intra în “războiul sfânt” alături de Germania, pentru a-şi redobândi teritoriile răpite de URSS în iunie 1940. Dar alianţa cu Germania şi perspectiva de a continua operaţiunile militare după redobândirea Basarabiei şi nordului Bucovinei era privită din două unghiuri diferite de Conducătorul statului şi liderii opoziţiei naţional ţărăniste şi liberale. Ion Antonescu vedea această alianţă din perspectiva unei Germanii victorioase la sfârşitul războiului, Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu din aceea a victoriei anglo-americane. Opinia despre trecerea Nistrului sau oprirea la graniţa Nistrului a trupelor noastre făceau ca cele două părţi să aibă poziţii ireconciliabile. Confruntările la nivel epistolar dintre şefii P.N.Ţ.-P.N.L. şi generalul Antonescu arătau antagonismul dintre cele două formule politice.

În 1991, Institutul de Istorie Nicolae Iorga a organizat un simpozion având ca temă anul 1941, în care preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc, Corneliu Coposu, a prezentat un document foarte valoros: caietul său cu notele pe care le făcuse cu 50 de ani în urmă. Înregistrarea discursului său ne-a fost oferită de realizatorul Dan Manolache de la Radio România Cultural şi se află acum în Arhiva de istorie orală a Radiodifuziunii.

“La 22 iunie 1941, o chestie care n-a fost consemnată nicăieri: se pun bazele Opoziţiei unite din România în casa lui Dinu Brătianu din Calea Dorobanţilor în care grupul de conducere al Partidului Liberal cu grupul de conducere al Partidului Naţional Ţărănesc stabilesc colaborarea pentru salvarea ţării româneşti. În cuvântarea sa, Maniu spune: `Îmi pare bine că şi de astă dată, ca de atâtea ori în cursul istoriei, adversarii politici implacabil îşi dau mâna cu sinceritate pentru a apăra naţiunea care se află în pericol.`

Deci e 22 iunie ‘941. Menţionez că la această Opoziţie unită constituită iniţial din ţărănişti şi liberali, a aderat Partidul Social Democrat al lui Titel Petrescu în 28 decembrie 1942, adică la sfârşitul anului ’42 când Opoziţia unită s-a extins la trei partide.

La 22 iunie 1941, Antonescu, concomitent cu intrarea noastră în război, trimite lui Maniu un răspuns pe 57 de pagini dactilografiate, în care subliniază: `Poziţiile politice categoric oponente şi ireconciliabile dintre Maniu şi Antonescu, atât în politica externă cât şi în politica internă`; pe câteva pagini arată Antonescu că el militează [pentru] un regim de autoritate, că detestă toate principiile democratice. Antonescu se apără de acuzaţia lui Maniu că a înfeudat economia românească nemţilor şi că nu este preocupat de soarta tragică a românilor alaţi sub ocupaţie maghiară. Spune că Maniu militează pentru puterile democratice din Occident cu care el, Antonescu, a rupt-o definitiv. Şi că militează pentru libertăţile cetăţeneşti şi democraţie parlamentară pe care el, Antonescu, le detestă. Că politica pe care o încearcă Maniu, o consideră Antonescu ca o încercare de sinucidere...

La 22 iunie ‘941 se declanşează războiul împotriva Uniunii Sovietice; bineînţeles că declaraţia de război care se face de circumstanţă nu cuprinde nici măcar realităţi politice...”

Share