1-9 iunie 1971 vizita oficială în R.P. Chineză a lui Nicolae Ceauşescu

În China Partidul Comunist preluase puterea în 1949. Era condus de Mao Zedong, un fiu de ţărani, învăţător, care din 1927 fusese în fruntea forţelor comuniste împotriva celor naţionaliste. După 1949 el a fost şeful de facto al statului chinez, iar conducerea sa dictatorială bazată pe cultul personalităţii, campaniile iniţate de el - a “marelui salt înainte” şi a “revoluţiei culturale” - au avut consecinţe catastrofale pentru întreaga lume dominată de comunism, dar mai ales pentru poporul chinez.

“Revoluţia culturală” a fost conceptul lansat de Mao Zedong la 16 mai 1966 pentru a-şi recăpăta controlul asupra partidului, după dezastrele “marelui salt înainte”. În numele “marelui salt înainte” şi al “revoluţiei culturale”, acţiunile Gărzilor Roşii, haosul, violenţele de tot felul, arestările masive (milioane de oameni care i se împotriveau au fost închişi sau ucişi) au dus China spre un dezastru prelungit, deşi Mao declarase sfârşitul “revoluţiei culturale” în 1969. Pe plan extern, acei ani au fost marcaţi de conflictul cu U.R.S.S. pentru supremaţie în lumea comunistă. Din primăvara lui 1969 disensiunile dintre cele două super-puteri comuniste degeneraseră în conflicte armate la graniţă.

Nicolae Ceauşescu dorea şi el să afirme identitatea României în lagărul socialist şi chiar să joace un rol de “arbitru” în conflictul chino-sovietic. Asemeni lui Mao şi el dezavuase invazia sovietică din 1968 în Cehoslovacia. Şi nu numai atât. În căutarea unei formule distincte de cea sovietică, el a găsit în China şi Coreea de Nord variante ale modelului socialist care îi plăceau: cultul liderului suprem; aplicarea “revoluţiei culturale”; ascensiunea politică a soţiei, asemeni lui Jiang Quing, soţia lui Mao.

În zilele de 1-9 iunie 1971 “perechea conducătoare” a României a făcut o vizită oficială la Pekin (apoi în Coreea de Nord), vizită ce avea să marcheze îndreptarea României spre modelul chinez, definit în formă autohtonă în “tezele din iulie”. Ceauşescu a fost foarte impresionat de ce a văzut. Mult mai lungă decât întâlnirea propriu-zisă cu Mao a fost expunerea pe care a făcut-o Comitetului Executiv, în 25 iunie 1971, după ce s-a întors acasă: „La Pekin am avut parte de o primire deosebit de bună. În primul rând, la primirea pe aeroport au venit practic toţi conducătorii de partid şi de stat care puteau veni, pentru că ceilalţi erau bolnavi şi nu se puteau deplasa. Primirea a fost deosebită la aeroport şi din partea populaţiei; pe urmă în oraş o primire de sute şi sute de mii de oameni, dar nu grămadă cum se iese la noi, ci în mod organizat – cu şcoli, fanfară, jocuri sportive, dansuri. Şi la coreeni la fel a fost. Şi cred că avem şi de învăţat, totul era ordonat. A fost un fel de sărbătoare, o manifestare sărbătorească. În pieţe era scris cu steaguri şi cu trupuri: în limba chineză şi română”.

Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune păstrează un document audio cu o mare valoare istorică: relatarea întâlnirii lui Nicolae Ceauşescu cu Mao Zedong. Transmisie telefonică de la Pekin de Eugen Preda.

Share