Istorie Orală
RSS Istorie Orală

Charles Lindbergh - primul pilot care a traversat singur Atlanticul fără escală

Charles Lindbergh - primul pilot care a traversat singur Atlanticul fără escală

Charles Augustus Lindbergh, Jr., născut la 4 februarie 1902, cunoscut și ca "Lucky Lindy" (Norocosul Lindy) sau "The Lone Eagle" (Vulturul solitar), a fost un pilot american, de origine suedeză, unul din pionierii zborurilor de lungă durată, devenit faimos pentru efectuarea primului zbor solo non-stop transatlantic în 1927.

S-a știut multă vreme că aviatorul american Lindbergh a fost primul care a traversat Oceanul Atlantic. În 20 mai 1927 a zburat pe ruta New York-Paris cu avionul numit “Spirit of St. Louis”, zbor neîntrerupt, de 34 de ore, pe distanța de 3.600 de mile, la o altitudine de 3.000 m.

În realitate, el n-a fost primul om care a traversat oceanul cu avionul; prima traversare a Atlanticului a fost reușită în 1919 de doi aviatori britanici, din Canada până în Irlanda. Apoi, în 1924, un întreg echipaj al zeppelinului de construcție germană USS Los Angeles a zburat spre America. Au mai fost alții care au traversat, dar nu au supraviețuit încercării.

Totuși, Charles Lindbergh este primul care a traversat oceanul de unul singur, fără copilot și, bineînțeles, fără autopilot, care nu exista pe atunci !

Evenimentul a produs o mare vâlvă în toată lumea. În Franța, la Le Bourget, era așteptat de o mulțime estimată la 150.000 oameni.

Un tânăr român care pe atunci se afla la Paris, la studii, a rămas atât de impresionat de eveniment, încât și-l amintește și astăzi cu plăcere. Se numește Ioan Grigore, absolvent de Drept la Paris, ziarist la București, la gazeta „Universul”, apoi el însuși pilot militar în timpul războiului. În interviul pe care l-a acordat Grupului de istorie orală al Radiodifuziunii în 2002, Ioan Grigore povestește cu o emoție încă vie impresia generală produsă de traversarea Atlanticului.

Ioan Grigore: „Traversarea Oceanului Atlantic de către aviatorul american Lindbergh cu avionul "Spirit of St. Louis" a produs o vâlvă extraordinară, încât ne-a dat drumul de la școală ca să putem să mergem pe străzi să vedem cum este primit și aclamat. A produs o senzație extraordinară !

Ce s-a întâmplat: francezii, însă, erau amărâți în sinea lor pentru că ei aflaseră cu câteva zile [înainte] că un american necunoscut se pregătește cu un avionaș să traverseze Atlanticul și au vrut să i-o ia înainte și atunci un echipaj francez, un pilot și un navigator Charles Nungesser și François Coli care au făcut încercarea cu trei saptamâni înainte de zborul lui Lindbergh au decolat, cred că cu două sau trei zile înaintea lui, în mod invers, adică de la est spre vest, dar ei s-au prăbușit în apropiere de coastele americane.

Așa că francezii nu reușiseră ce a reușit americanul, singur la bord, iar după sosirea lui Lindbergh, la câteva zile, alt echipaj, tot franțuzesc, a pornit tot pe aceeași rută și au pățit exact aceeași…, s-au prăbușit în Atlantic.

Francezii au fost foarte vexați de chestia asta, dar totuși l-au primit într-un mod extraordinar pe Charles Lindbergh. A fost primit la Élysée de președintele republicii, decorat și așa mai departe. S-au făcut și spectacole în care era vorba de el, la Chatelet de exemplu, unde-l arăta avionul pe scenă și îl auzeai cum decolează, se stingea lumina și auzeai zgomotul deasupra capului - nu știu cum realizau ei chestia asta.

În sfârșit, eu când m-am ocupat de aviație mult mai târziu, când am făcut și CIA - să precizez, e vorba de Centrul de Instrucție al Aeronauticii ! - mi-am dat seama de ce au dat greș francezii și de ce a reușit Lindbergh. Lindbergh a profitat de curentul golfstream, de apa, de aerul cald de deasupra acestui… și a avut vântul din spate și a avut un avionaș monoplan pe care nu s-a prins nimic; pe când francezii au zburat cu Breguet foarte mari, le spunea „cisterne zburătoare”, biplane, și a avut loc să se strângă givraj, adică gheață pe aripi, care i-a doborât.

În momentul aterizării lui, a fost multă lume să vadă ?

A!, a fost primit pe Champs Élysées, ca în America, dar fără… Am văzut că la americani, când l-au primit - pe urmă am văzut la cinematograf - erau niște hârtiuțe care cădeau de pe zgârie nori, aicea a fost fără hârtiuțe, dar plin de cască-gura tot Parisul a fost, dacă ne-a dat drumul de la școală, vă închipuiți ! Nu mai spun, ziare, radio nu prea ascultam, că radio era de-abia la început (...).

Aș vrea să mai spun, în afară de evenimentul ăsta, care era puțin atmosfera de-acolo, [de la Paris]. Era pe vremea de glorie a lui Mistanguette și cu partenerul ei Maurice Chevalier și era o viață cu totul și cu totul plină de exuberanță, plină de bucurie că francezii scăpaseră din Primul Război Mondial care se terminase cu puțin timp înainte și acuma aveau o dorință de viață, o explozie, o euforie, care sigur că se transmitea și la copii !…

[C 1600, Arhiva de istorie orală a Radiodifuziunii, interviu realizat de Silvia Iliescu, 10 decembrie 2002]



Agenția RADOR - 3.02.2014 19:39