Istorie Orală
RSS Istorie Orală

19 ianuarie – 63 de ani de la moartea compozitorului Constantin C. Nottara

19 ianuarie – 63 de ani de la moartea compozitorului Constantin C. Nottara

Compozitor și violonist, critic muzical, dirijor, pedagog, Constantin Nottara avea să aducă o nouă faimă numelui actorului Nottara.

S-a născut în 1890, iar studiile și le-a început la Conservatorul din București (1900-1907), cu D.G. Kiriac (teorie-solfegii), Alfonso Castaldi (armonie, compoziție), Robert Klenck (vioară). A continuat la Paris (1907-1909), cu George Enescu și Berthelier (vioară), Dufay si Thodou (compoziție) și, în sfârșit, la Konigliche Akademie der Kunstler din Berlin (1909-1913), cu K. Klinger (vioară) și Schatzenholz (contrapunct, compoziție).

Activitatea sa a fost pe măsura studiilor strălucite, mai întâi ca violonist în orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice (1905-1907), apoi a susținut o carieră de violonist-concertist (1907-1938), în paralel fiind violonist în Orchestra filarmonicii din București (1918-1920), fondator și dirijor al Orchestrei municipiului București (1929-1932), dirijor al Orchestrei Radio-București (1933-1938).

Este fondatorul cvartetului „Nottara” (1914), preluat de stat în 1924. A fost profesor de vioară la Conservatorul din București (1916-1947). A fost distins cu premiul al II-lea de compoziție „George Enescu” (1931), Palmes Academiques (Franta, 1926) și premiul „Robert Cremer” (1932). Din opera sa amintim câteva lucrări de muzică de teatru: mimodrama Iris (1926); opera dramatică La drumul mare (1932), după Cehov; opera comică Cu dragostea nu se glumește (1933), după Alfred de Musset; opera Se face ziua (1943); baletul Nunta țărănească ( 1950); opera Ovidiu (1950), muzică terminat și revizuită de Wilhelm Berger (1960).

C.C. Nottara a mai scris muzică vocal-simfonică, pentru orchestră (Poem pentru vioară și orchestră, 1920; suitele pentru orchestră Impresii din Cehoslovacia, 1932, Saudades de Portugal, 1932; Concert pentru vioara si orchestra, 1950), muzică de cameră, corală și vocală.

În 1937, pe când Constantin C. Nottara era dirijorul Orchestrei Radio, scenaristul N. Papatanasiu scria în revista Radiofonia:

“Auditorii iubitori de muzică bună și frumos prezentată îl cunosc pe d. C.C. Nottara în ambele sale chipuri de manifestare artistică. Dirijorul concertelor de seară și al rarelor dar pretențioaselor concerte simfonice de marți este un stăpânitor minunat al orchestrei și un mânuitor plin de nerv și precizie al baghetei. Compozitorul s-a făcut auzit foarte adesea și lucrările sale de ținută deosebit de frumoasă ne-au glăsuit cu melodii noi, fie prin vocile soliștilor, fie prin fluxul unduind al orchestrei (…). Atât simfonic, cât și în închipuirea cântărilor, compozitorul C.C. Nottara e prezent, nou, original și viu”.

[N. Papatanasiu, “Medalioane radiofonice: C.C. Nottara”, revista Radiofonia, 8 august 1937]



Agenția RADOR - 19.01.2014 12:49