La 1 septembrie 1944 a încetat din viaţă romancierul şi dramaturgul Liviu Rebreanu

Revista Radiofonia din 22 martie 1936 consemna sărbătorirea scriitorului Liviu Rebreanu - pe atunci vicepreşedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune – care împlinise cu câteva luni în urmă 50 de ani.

Doar opt ani mai târziu, la 1 septembrie 1944, Liviu Rebreanu avea să se stingă în casa lui de la Valea Mare, lângă Piteşti, pe care o cumpărase cu 14 ani în urmă şi în care scrisese câteva dintre romanele sale: `Răscoala`, `Jar`, `Gorila`, `Amândoi`...

În anul morţii sale, Liviu Rebreanu era director al Teatrului Naţional Bucureşti (din 1940) şi director general al Teatrelor Naţionale, Operelor Române şi Spectacolelor (din 1941).

La 4 aprilie 1944 fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureştiul (un control radiologic a semnalat, încă din ianuarie, opacitate suspectă la plămânul drept). La 7 iulie, Rebreanu scria în Jurnal: „Perspective puţine de salvare, dată fiind vârsta mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi şi bronşita cronică.”

La 1 septembrie 1944 la Valea Mare, a încetat din viaţă la vârsta de 59 de ani. Peste câteva luni a fost deshumat şi reînhumat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Share