10 Mai la radio

10 Mai a fost ziua naţională a României între 1867-1947. A fost aleasă în amintirea a două momente istorice: Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite; la 10 mai 1877 tot el a proclamat în faţa parlamentului independenţa de stat a României. Postul Radio România transmitea de fiecare dată înregistrări sau reportaje de la serbările care aveau loc pe 10 Mai la Palatul Cotroceni, în Piaţa Victoriei sau în alte puncte importante ale Capitalei. Interesante descrieri ale acestor momente există în revistele Radio Adevărul din 1938 şi Radio România din 1941. Revistele se află în Arhiva scrisă a Societăţii Române de Radiodifuziune.

***

La 10 Mai 1938 publicul a putut admira un frumos automobil – un autobuz elegant şi spaţios – care trecea cu o viteză prin străzile oraşului spre platoul de la Cotroceni unde a avut loc tradiţionala paradă. Pe acest cochet autobuz se putea citi “Radiodifuziunea”, fixat cu litere metalice, scoase în relief (...). Acum dorinţa noastră s-a împlinit: Societatea noastră de Radiodifuziune posedă şi ea un radio-car propriu, de o construcţie ultramodernă, cu o siluetă elegantă şi prevăzut cu o instalaţie din cele mai perfecţionate. Construcţia acestui radiocar se datoreşte proectului elaborat de d. subdirector general, ing. Mircea Georgescu, care, secondat de d. subdirector, ing. Al. Băilescu, a conceput planul de realizare şi înzestrare tehnică, pe când d. arhitect Gh. Trifu a reuşit să-i dea silueta şi eleganţa înfăţişării.

[***, Avem un Radio-Car, Revista Radio Adevărul, 22 mai 1938, p.2]

***

Auditorii noştri au adesea prilejul să asculte diferite transmisiuni de festivităţi, concerte, întâlniri sportive şi altele. Pentru un ascultător pare destul de simplu: la ora anunţată deschide aparatul de recepţie, ascultă emisiunea, aşezat comod într-un fotoliu şi după terminare îşi poate spune: “Da, n-a fost rău...” Această oră de transmisie este însă rezultatul unei serioase pregătiri de câteva zile, cu mult personal şi aparataj. Vom descrie mai departe, ca o exemplificare, cum a fost realizată transmisiunea parăzii de la 10 Mai 1941.

Instalaţia de transmisie a fost alcătuită dintr-un post central de amplificare montat la tribună, la care erau legate atât cele 4 microfoane locale, cât [şi] un al doilea post de amplificare secundar, din Piaţa Victoriei, pentru microfonul care a prins raportul şi introducerea reporterului.

După ce maşina regală a plecat din Piaţa Victoriei, transmisiunea a fost continuată dintr-un automobil prevăzut cu un mic emiţător ce urmărea îndeaproape trecerea în revistă. Acest emiţător de cca 10 W era recepţionat la postul central de la tribună şi introdus în amplificatorul principal de transmisie. La sfârşitul trecerii în revistă, maşina cu emiţătorul mobil fiind aproape de tribună, au fost puse în funcţie microfoanele locale cu care s-a continuat urmărirea programului, realizându-se astfel o continuitate în desfăşurarea festivităţii (...).

După 3 zile de lucru neîncetat, cu un personal de 3 ingineri şi 12 mecanici, s-a ajuns la realizarea unei transmisiuni de 2 ore care, poate, a mulţumit pe auditorii ce n-au avut posibilitatea să asiste la această manifestare naţională.

[***, Organizarea unei transmisiuni, Revista Radio România, 25-31 mai 1941, p.2]

Share