85 de ani de la prima conferinţă radiofonică a savantului Nicolae Iorga

Se împlinesc 85 de ani de când la microfonul abia înfiinţatei Societăţi de Difuziune s-a făcut auzită pentru prima dată vocea lui Nicolae Iorga, istoric, scriitor, om politic, personalitate enciclopedică de dimensiuni universale a culturii şi ştiinţei româneşti.

“Literatura română” avea să fie prima conferință din cadrul unui lung şir, pe diferite teme, cunoscute şi apreciate atunci şi acum, publicate în mai multe ediţii, ultima în 2001, la Editura Casa Radio, cu titlul "Sfaturi pe întunerec. Conferinţe la Radio 1931-1940."

Păstrător de comori, Societatea Română de Radiodifuziune aduce uneori în memoria colectivă urmele trecerii savantului prin studiourile sale.

Astăzi este un nou prilej de a face cunoscut un fragment dintr-o înregistrare descoperită cu 40 de ani în urmă la Paris de Ion Stoica, fragment păstrat în Fonoteca de Aur.

De asemenea, în Arhiva de istorie orală există mărturii ale unor angajaţi ai Societăţii de Radio care au asistat la înregistrarea şi la difuzarea conferinţelor lui Nicolae Iorga, în anii ‘30.

"În 1935 când am intrat eu în Radio, erau două emisiuni pe zi: una la prânz de la 1 la ora 3, iar a doua de la 6 la 12 noaptea (...). Erau transmise şi conferinţe ţinute la Radio ale unor persoane celebre: profesorul Simion Mehedinţi, pe care l-am avut eu profesor şi mi-a făcut o plăcere deosebită când - eram chiar de serviciu - când l-am putut conduce la cabină pentru conferinţă; profesorul Nicolae Iorga, care ţinea conferinţe săptămânal, vinerea; profesorul Bâznoşanu şi toate personalităţile culturale ale ţării s-au perindat prin faţa microfonului.

Serviciul prezentării programelor avea ca sarcină urmărirea sau executarea programului, conform indicaţiilor sau programelor pe care le aveam în faţă. Era o foaie roz, în care erau diferite rubrici şi cu ora fixată, cât trebuiau să ţină aceste conferinţe sau manifestări muzicale. De obicei programul se executa exact, aveam însă uneori şi cazuri când se depăşeau orele stabilite şi trebuia să căutăm să normalizăm programul, să facem anumite ajustări din numerele care urmau aceluia care depăşea programul. Iar dintre conferenţiari se mai întâmpla să depăşească 1-2 minute profesorul Iorga - toată lumea care l-a ascultat şi s-a înfruptat din ştiinţa lui şi farmecul de mare povestitor ştie că vorbea frumos şi cu multe divagaţii, pentru că avea dorinţa să ne facă să cunoaştem tot sau cât mai mult posibil - şi, de obicei, depăşea timpul fixat şi atunci... eh, căutam să intrăm în normal.

De altfel, la întocmirea programelor, atunci când era conferinţa profesorului Iorga, se avea grijă să urmeze un program de discuri şi atunci, natural, scoteam discurile ca să putem intra la ora exactă, când urma radiojurnalul."

[Alice Perşoiu, secretară la Direcţia programe, 1935-41; la Serviciul teatral 1941-49; C 73, Arhiva de istorie orală, interviu realizat de Silvia Iliescu, 10.11.1994]

***

"Nicolae Iorga, încă din 1929, vorbea la radio. Vorbea liber. El totodeauna „deraia” de la text şi începea să facă divagaţii, nu directe, ci aşa, cu subînţelesuri... Ştiu că odată a venit chiar directorul general Sărăţeanu, care a zis: ”Te rog, lasă-mă pe mine cu mâna aici, la boton”! Stătea cu mâna pe buton, cu frică ca Iorga să nu spună ceva contra nemţilor, că era epoca când nemţii veniseră în ţară. "

[Paul Ştiubei, inginer; C 145, Arhiva istorie orală, interviu realizat de Silvia Iliescu, 30.09.1994]

Share