13 februarie - Ziua Mondială a Radioului

Pentru a întări cooperarea internaţională între posturile de radio, în 2012 UNESCO a hotărât ca pe 13 februarie să fie marcată Ziua Mondială a Radioului.

Evenimentul are ca partener Uniunea Radiodifuziunilor Europene (European Broadcasting Union - EBU). EBU este cea mai importantă alianţă a serviciilor publice de media din întreaga lume, având 74 de membri activi în 56 de ţări şi 37 de membri asociaţi din 22 de ţări. Din 1993 şi Societatea Română de Radiodifuziune face parte din această uniune.

În România primele emisiuni de radio au avut loc în ziua de 1 noiembrie 1928 care a devenit data zilei de naştere a Societăţii Române de Radiodifuziune. Astăzi Radio România are în componenţă 7 posturi naţionale, 8 posturi regionale, o agenţie de presă (RADOR), 6 formaţii muzicale.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Radioului, vă oferim o pagină mai puţin cunoscută din istoria Radiodifuziunii Române, înfiinţarea postului Radio Chişinău în 1939, cu documente din Arhiva scrisă a SRR şi din Arhiva de Istorie Orală.

Postul Radio Chişinău 1939-1940
Documente din Arhiva scrisă SRR şi Arhiva de istorie orală

Pregătirea

Postul Radio Chişinău în construcţie, 1939

Radiodifuziunea Româna, împlinindu-şi datoria, a slujit şi de această dată obştea naţională şi apărarea sufletească a ţării, înlesnind comunicarea directă, vie, hotărâtoare, între cel dintâi purtător al răspunderilor publice şi popor.

Stând permanent în serviciul publicului, asumându-şi o sarcină legată de atât de delicte interese generale, s-a înfăptuit numai prin silinţi româneşti îmbogăţirea Radiodifuziunii naţionale cu un nou post de emisiune.

Radio Basarabia este realizarea unor vechi şi îndreptăţite dorinţi ale Moldovei româneşti de dincolo de Prut. Duminică, postul de la Chişinău dotat cu un program deosebit şi cu un radiojurnal propriu a făcut ascultătorilor săi un dar deosebit de bine primit transmiţând de la Catedrala Mitropoliei basarabene Sfânta liturghie (…).

În tot cursul săptămânii trecute Societatea Română de radiodifuziune a obţinut prin generoasa înţelegere a domnului primar Dombrowski terenul pe care se va instala curând Palatul Radiodifuziunii, sediul cuprinzator al acestui urias arsenal de cultură şi educaţie, de unde se vor asigura în viitor acele emisiuni bogate şi complexe care nu sunt numai dorinţa auditorilor, dar şi ţelul instituţiei.

[Radio Universul, 14 octombrie 1939, Radiodifuziunea Română în slujba intereselor superioare ale Statului, p.4]

Echiparea postului naţional de 150 kw de la Bod ne-a ridicat şi mai mult situaţia noastră în Radiodifuziunea mondială în acest colţ al Europei unde am fost până acum un an singurul mare post de emisiune pe unde lungi menit a deservi cu unda directă întreg teritoriul ţării.

Experienţa însă a arătat că sunt încă parţi din ţară unde emisiunile postului naţional nu sunt destul de clare. Pentru a completa aceste lipsuri, Societatea Română de radiodifuziune a instalat un nou emiţător de 20 kw la Chişinău şi va instala altul de aceeaşi putere la Timişoara.

[Radio Universul, 9 noiembrie 1939, Prof. D. Hurmuzescu, Începuturile Radiofoniei în România, p.4]

Activitatea experimentală a postului din Chişinău se apropie de sfârşit. Scurtele emisiuni zilnice făcute în ultimele săptămâni au dovedit cu prisosinţă că “Radio Basarabia” corespunde întru totul emisiunii pentru care a fost creat. Emisiunile postului din Chişinău pot fi recepţionate foarte bine pe întreg cuprinsul Basarabiei şi Moldovei.

Direcţiunea Societăţii de Radio socotind încheiat stadiul experimental al acestor emisiuni a luat măsuri pentru organizarea unui serviciu al programelor la Chişinău. Lucrările necesare vor începe chiar zilele acestea şi în scurt timp “Radio Basarabia” va fi înzestrat cu toată organizaţia necesară spre a-şi alcătui singur programele.

Săptămâna care începe mâine oferă ascultătorilor un program deosebit de interesant. Semnalăm, în primul rând, ultimul concert al maestrului George Enescu cu orchestra radio care va fi transmis mâine dimineaţa de la Ateneul Roman.

[Radio Universul, 11 noiembrie 1939, Actualitatea radiofonică, p.3]

Organizarea

În suplimentul de programe al revistei noastre, cititorii vor găsi începând cu acest numar programele amănunţite ale postului “Radio Basarabia”. Este o noutate care trebuie să ne bucure pe toţi pentru că ea arată ca emiţătorul românesc de la hotarul de răsărit va fi în curând gata să răspundă desăvârşit menirii pentru care a fost creat (…)

În clipa de faţă, d. Dan Sărăţeanu, director general al Societăţii Române de Radiodifuziune lucrează la organizarea administrativă şi tehnică a postului “Radio Basarabia”. Directivele pe care le va da vor ţine seama atât de necesităţile locale, cât şi de interesele statului românesc şi ale culturii naţionale.

[Radio Universul, 25 noiembrie 1939, G.M., Săptămâna radiofonică - Organizarea definitaivă a postului „Radio Basarabia”, p.3]

Montarea

Din rezervele de material tehnic ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi cu piese noui comandate la Compania Marconi din Anglia, s-a construit şi montat noul emiţător românesc de la Chişinău. E cel dintâi post dintr-o serie de emiţătoare regionale pe care planul de desvoltare al reţelei radiofonice româneşti le preconizează (…).

Postul de Radio-Chişinău este destinat în primul rând să emită programe cu caracter specific regional. De aceea a fost echipat ca o unitate de sine stătătoare, fiind prevăzut cu studiourile şi aparatajul necesar acestui scop.

Clădirea postului, lucrată într-un stil sobru, adăposteşte în afară de emiţătorul proriu-zis trei studiouri: unul mare pentru orchestre simfonice, coruri, fanfare, operă şi operetă; unul intermediar pentru formaţiuni reduse, muzică de cameră, teatru, solişti; şi un al treilea mai mic pentru conferenţiari şi crainici.

Studioul postului Radio Chişinău

Aceste studiouri au fost tratate acustic după ultimele procedee tehnice, iar măsurătorile de reverberaţie au arătat că performanţele lor sunt comparabile cu ale celor mai moderne studiouri radiofonice. S-au construit de asemenea camere speciale de control tehnic şi înregistrare (lângă studiourile respective), dotate cu aparataje de control al modulaţiei, mixere pentru microfoane, trei doze electromagnetice pentru discuri, sisteme de semnalizare, o centrală fonică care permite orice combinare între studiouri, un laborator de măsurători şi cercetări, precum şi ateliere de reparaţii.

Terenul din jurul postului a fost amenajat în parc englezesc, loc de recreere şi promenadă pentru locuitorii Chişinăului.

Prin punerea în funcţiune a postului Radio-Chişinău, programul românesc de radio îşi asigură – cu cele 3 emitatoare: Bod, Bucureşti, Chişinău – supremaţia asupra a 90% din teritoriul naţional, iar atunci când va fi posibilă montarea unui emiţător la Timişoara, întreg pământul României Mari va fi deservit de emisiunea românească.

[Radio Universul, 30 decembrie 1939, Dan Sărăţeanu, Noul emiţător românesc Radio-Chişinău p.3, 6]

[Staţia de la Bod] a fost montată, a fost dată în funcţiune - eu am apucat staţia de 150 kW - am făcut-o gata, a intrat în funcţiune pe 25 decembrie 1935, iar staţia de 20 kW a fost demontată şi dusă la Chişinău. Dacă vreţi să descrieţi drumul, în câte camioane, cât a durat drumul...

Drumul [a durat] aproximativ două zile. O zi ne-am dus până la Bacău şi de la Bacău ne-am dus până la Iaşi unde am urcat-o într-o curte şi acolo am staţionat pentru alimentarea maşinilor.

Câte maşini erau?

Patru camioane... camioane de patru tone, International, Ford, Plymouth, Dodge, pentru că noi, în Radiodifuziune, aveam numai maşini americane.

De acolo [de la Iaşi] am ajuns la Chişinău, am debarcat toate aparatele şi băieţii care au fost, tehnicieni radio, s-au apucat de montaj, clădirea era gata pentru antenă. Şi noi de acolo am plecat înapoi.

Cam câţi oameni aţi fost?

Am fost doi la o maşină, plus două turisme: în unul a fost directorul general Lulu Ionescu şi directorul tehnic Lohan. [Unii] dintre cei care au fost propuşi pentru montaj, au rămas acolo. După ce au terminat montajul, s-au retras la Bucureşti şi au rămas numai oamenii care au rămas pentru exploatare.

Şi dumneavoastră v-aţi întors înapoi...

Fiecare la postul lui...

Deci dumneavoastră aţi stat la Chişinău şi când s-a ridicat antena?

Nu, noi am găsit antena ridicată. Dar în schimb când cu războiul, cu Divizia I blindată, Compania noastră I-a de tancuri, am ocupat Chişinăul.

După ce am terminat cu ocuparea Chişinăului, a doua zi am luat doi soldaţi înarmaţi cu mine şi ne-am dus, ne-am orientat după un pilon, că un pilon era minat şi un pilon încă era în picioare. Şi se vedea de pe dealul unde am fost noi, pilonul. Şi am plecat pe jos până acolo şi acolo am găsit staţia minată, dar nu stricată complet şi casa intactă şi am anunţat printr-un motociclist care venea la Bucureşti, la Statul Major, printr-o scrisoare, pe directorul general ca să vie cu maşinile, să ridice staţia şi piesele care au mai rămas.

Clădirea staţiei deci a rămas întreagă?

Puţin a fost, cum s-a dărâmat tavanul. S-au mai lovit cutare piese, nu ştiu ce...

Dar nu erau sparte?

Nu erau sparte, erau intacte. Şi apoi, la vreo patru zile, ne-am dus din nou să vedem ce s-a întâmplat. La vreo patru zile venise directorul general Lulu Ionescu cu patru camioane şi două turisme, cu oamenii necesari. „Demontaţi staţia!“. Eu m-am retras înapoi la unitate şi am plecat în urmărirea ruşilor spre Odesa...

[R660, Arhiva de Istorie orală a S.R.R., Gheorghe Crisbăşanu, tehnician; interviu realizat de Octavian Silivestru la Tâncăbeşti, 18.04.1997]

Funcţionarea

Ceea ce preocupă în clipa de faţă specialiştii din Str. Berthelot este perfecţionarea programelor postului Chişinău. Se aşteaptă încheerea unei convenţii între Direcţia Poştelor, Societatea de Telefoane şi Societatea de Radio, convenţie care să permită alimentarea emiţătorului din capitala Basarabiei cu programele postului Bucureşti (…).

În legătură cu programele basarabene, un corespondent ne transmite din Chişinău informaţii interesante asupra “febrei radiofonice” care a cuprins pătura intelectuală a oraşului, de când a intrat în funcţiune postul de radio.

Ne amintim că şi la Bucureşti acum zece ani “febra” aceasta făcuse ravagii: a fi fost invitat să vorbeşti sau să cânţi la radio era suprema recunoaştere pentru un scriitor sau artist. Nenumărate drame şi comedii mărunte s-au desfăşurat, toate pricinuite de atracţia magnetică pe care o pricinuia cabina microfonului (…).

Un amănunt la fel de îmbucurător: de la intrarea în funcţiune a postului Chişinău, se observa o sporire simţitoare a numărului abonaţilor din Basarabia şi Moldova. Sunt desigur galeniştii şi posesorii de aparate cu o lampă sau două, care pot asculta acum emisiuni româneşti recepţionate puternic şi clar de aparatele lor minuscule.

[Radio Universul, 3 februarie 1940, G.M., Noutăţi româneşti, p.3]

Pierderea Basarabiei, pierderea postului Radio Chişinău

Cu ce s-a putut scăpa de la răposatul post “Radio-Chişinău” distrus atât de sălbatec de cei care doreau să înveţe omenirea cum să fie civilizată, cu rezervele strânse din vremuri îmbelşugate, cu ce s-a putut scotoci prin magazinele de specialitate, s-a reuşit în cele din urmă să se realizeze o tratare acustică [la noul post Radio Moldova-Iaşi] satisfăcând toate cerinţele şi dând posibilitatea ca orchestre de 40 de persoane şi mai mult chiar să-şi desvolte producţiile artistice şi cuvântătorilor celor mai exigenţi să-şi expună ideile şi simţămintele lor.

[Radio România, Anul I, no.45, octombrie 1941, Ing. E. Petraşcu, Noul post Radio Moldova, p.3]

Bilanţul anului ce şi-a trăit ultimele zile este dureros pentru Radiodifuziunea Română. Se închee cu pierderea postului Radio-Chişinău, realizare modernă a Societăţii de care ne leagă, mai ales pe noi cei de la direcţia tehnică amintirea efortului ce s-a produs pentru a face din el cel mai bun post românesc.

Constatăm absenţa din evidenţa curentă a 90.000 dintre abonaţii noştri, rămaşi sub jugul străin. Traduse în cifre, pagubele Societăţii de Radiodifuziune în 1940 se ridică la 150.000.000 lei. Pentru un buget de circa 300 milioane, aceasta reprezintă 50% pierdere...

[Radio România, Anul I, no.3, 5-11 ianuarie 1941, Ing. Ştefan Iacobescu, Popas pentru drum nou, p.2]

Share