Istorie Orală
RSS Istorie Orală

13 februarie - Ziua Mondială a Radioului

Pentru a întări cooperarea internațională între posturile de radio, în 2012 UNESCO a hotărât ca pe 13 februarie să fie marcată Ziua Mondială a Radioului.

Evenimentul are ca partener Uniunea Radiodifuziunilor Europene (European Broadcasting Union - EBU). EBU este cea mai importantă alianță a serviciilor publice de media din întreaga lume, având 74 de membri activi în 56 de țări și 37 de membri asociați din 22 de țări. Din 1993 și Societatea Română de Radiodifuziune face parte din această uniune.

În România primele emisiuni de radio au avut loc în ziua de 1 noiembrie 1928 care a devenit data zilei de naștere a Societății Române de Radiodifuziune. Astăzi Radio România are în componență 7 posturi naționale, 8 posturi regionale, o agenție de presă (RADOR), 6 formații muzicale.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Radioului, vă oferim o pagină mai puțin cunoscută din istoria Radiodifuziunii Române, înființarea postului Radio Chișinău în 1939, cu documente din Arhiva scrisă a SRR și din Arhiva de Istorie Orală.

Postul Radio Chișinău 1939-1940
Documente din Arhiva scrisă SRR și Arhiva de istorie orală

Pregătirea

constructie
Postul Radio Chișinău în construcție, 1939
Radiodifuziunea Româna, împlinindu-și datoria, a slujit și de această dată obștea națională și apărarea sufletească a țării, înlesnind comunicarea directă, vie, hotărâtoare, între cel dintâi purtător al răspunderilor publice și popor.

Stând permanent în serviciul publicului, asumându-și o sarcină legată de atât de delicte interese generale, s-a înfăptuit numai prin silinți românești îmbogățirea Radiodifuziunii naționale cu un nou post de emisiune.

Radio Basarabia este realizarea unor vechi și îndreptățite dorinți ale Moldovei românești de dincolo de Prut. Duminică, postul de la Chișinău dotat cu un program deosebit și cu un radiojurnal propriu a făcut ascultătorilor săi un dar deosebit de bine primit transmițând de la Catedrala Mitropoliei basarabene Sfânta liturghie (…).

În tot cursul săptămânii trecute Societatea Română de radiodifuziune a obținut prin generoasa înțelegere a domnului primar Dombrowski terenul pe care se va instala curând Palatul Radiodifuziunii, sediul cuprinzator al acestui urias arsenal de cultură și educație, de unde se vor asigura în viitor acele emisiuni bogate și complexe care nu sunt numai dorința auditorilor, dar și țelul instituției.

[Radio Universul, 14 octombrie 1939, Radiodifuziunea Română în slujba intereselor superioare ale Statului, p.4]

Echiparea postului național de 150 kw de la Bod ne-a ridicat și mai mult situația noastră în Radiodifuziunea mondială în acest colț al Europei unde am fost până acum un an singurul mare post de emisiune pe unde lungi menit a deservi cu unda directă întreg teritoriul țării.

Experiența însă a arătat că sunt încă parți din țară unde emisiunile postului național nu sunt destul de clare. Pentru a completa aceste lipsuri, Societatea Română de radiodifuziune a instalat un nou emițător de 20 kw la Chișinău și va instala altul de aceeași putere la Timișoara.

[Radio Universul, 9 noiembrie 1939, Prof. D. Hurmuzescu, Începuturile Radiofoniei în România, p.4]

Activitatea experimentală a postului din Chișinău se apropie de sfârșit. Scurtele emisiuni zilnice făcute în ultimele săptămâni au dovedit cu prisosință că “Radio Basarabia” corespunde întru totul emisiunii pentru care a fost creat. Emisiunile postului din Chișinău pot fi recepționate foarte bine pe întreg cuprinsul Basarabiei și Moldovei.

Direcțiunea Societății de Radio socotind încheiat stadiul experimental al acestor emisiuni a luat măsuri pentru organizarea unui serviciu al programelor la Chișinău. Lucrările necesare vor începe chiar zilele acestea și în scurt timp “Radio Basarabia” va fi înzestrat cu toată organizația necesară spre a-și alcătui singur programele.

Săptămâna care începe mâine oferă ascultătorilor un program deosebit de interesant. Semnalăm, în primul rând, ultimul concert al maestrului George Enescu cu orchestra radio care va fi transmis mâine dimineața de la Ateneul Roman.

[Radio Universul, 11 noiembrie 1939, Actualitatea radiofonică, p.3]

Organizarea

În suplimentul de programe al revistei noastre, cititorii vor găsi începând cu acest numar programele amănunțite ale postului “Radio Basarabia”. Este o noutate care trebuie să ne bucure pe toți pentru că ea arată ca emițătorul românesc de la hotarul de răsărit va fi în curând gata să răspundă desăvârșit menirii pentru care a fost creat (…)

În clipa de față, d. Dan Sărățeanu, director general al Societății Române de Radiodifuziune lucrează la organizarea administrativă și tehnică a postului “Radio Basarabia”. Directivele pe care le va da vor ține seama atât de necesitățile locale, cât și de interesele statului românesc și ale culturii naționale.

[Radio Universul, 25 noiembrie 1939, G.M., Săptămâna radiofonică - Organizarea definitaivă a postului „Radio Basarabia”, p.3]

Montarea

Din rezervele de material tehnic ale Societății Române de Radiodifuziune și cu piese noui comandate la Compania Marconi din Anglia, s-a construit și montat noul emițător românesc de la Chișinău. E cel dintâi post dintr-o serie de emițătoare regionale pe care planul de desvoltare al rețelei radiofonice românești le preconizează (…).

Postul de Radio-Chișinău este destinat în primul rând să emită programe cu caracter specific regional. De aceea a fost echipat ca o unitate de sine stătătoare, fiind prevăzut cu studiourile și aparatajul necesar acestui scop.

Clădirea postului, lucrată într-un stil sobru, adăpostește în afară de emițătorul proriu-zis trei studiouri: unul mare pentru orchestre simfonice, coruri, fanfare, operă și operetă; unul intermediar pentru formațiuni reduse, muzică de cameră, teatru, soliști; și un al treilea mai mic pentru conferențiari și crainici.

constructie
Studioul postului Radio Chișinău
Aceste studiouri au fost tratate acustic după ultimele procedee tehnice, iar măsurătorile de reverberație au arătat că performanțele lor sunt comparabile cu ale celor mai moderne studiouri radiofonice. S-au construit de asemenea camere speciale de control tehnic și înregistrare (lângă studiourile respective), dotate cu aparataje de control al modulației, mixere pentru microfoane, trei doze electromagnetice pentru discuri, sisteme de semnalizare, o centrală fonică care permite orice combinare între studiouri, un laborator de măsurători și cercetări, precum și ateliere de reparații.

Terenul din jurul postului a fost amenajat în parc englezesc, loc de recreere și promenadă pentru locuitorii Chișinăului.

Prin punerea în funcțiune a postului Radio-Chișinău, programul românesc de radio își asigură – cu cele 3 emitatoare: Bod, București, Chișinău – supremația asupra a 90% din teritoriul național, iar atunci când va fi posibilă montarea unui emițător la Timișoara, întreg pământul României Mari va fi deservit de emisiunea românească.

[Radio Universul, 30 decembrie 1939, Dan Sărățeanu, Noul emițător românesc Radio-Chișinău p.3, 6]

[Stația de la Bod] a fost montată, a fost dată în funcțiune - eu am apucat stația de 150 kW - am făcut-o gata, a intrat în funcțiune pe 25 decembrie 1935, iar stația de 20 kW a fost demontată și dusă la Chișinău. Dacă vreți să descrieți drumul, în câte camioane, cât a durat drumul...

Drumul [a durat] aproximativ două zile. O zi ne-am dus până la Bacău și de la Bacău ne-am dus până la Iași unde am urcat-o într-o curte și acolo am staționat pentru alimentarea mașinilor.

Câte mașini erau?

Patru camioane... camioane de patru tone, International, Ford, Plymouth, Dodge, pentru că noi, în Radiodifuziune, aveam numai mașini americane.

De acolo [de la Iași] am ajuns la Chișinău, am debarcat toate aparatele și băieții care au fost, tehnicieni radio, s-au apucat de montaj, clădirea era gata pentru antenă. Și noi de acolo am plecat înapoi.

Cam câți oameni ați fost?

Am fost doi la o mașină, plus două turisme: în unul a fost directorul general Lulu Ionescu și directorul tehnic Lohan. [Unii] dintre cei care au fost propuși pentru montaj, au rămas acolo. După ce au terminat montajul, s-au retras la București și au rămas numai oamenii care au rămas pentru exploatare.

Și dumneavoastră v-ați întors înapoi...

Fiecare la postul lui...

Deci dumneavoastră ați stat la Chișinău și când s-a ridicat antena?

Nu, noi am găsit antena ridicată. Dar în schimb când cu războiul, cu Divizia I blindată, Compania noastră I-a de tancuri, am ocupat Chișinăul.

După ce am terminat cu ocuparea Chișinăului, a doua zi am luat doi soldați înarmați cu mine și ne-am dus, ne-am orientat după un pilon, că un pilon era minat și un pilon încă era în picioare. Și se vedea de pe dealul unde am fost noi, pilonul. Și am plecat pe jos până acolo și acolo am găsit stația minată, dar nu stricată complet și casa intactă și am anunțat printr-un motociclist care venea la București, la Statul Major, printr-o scrisoare, pe directorul general ca să vie cu mașinile, să ridice stația și piesele care au mai rămas.

Clădirea stației deci a rămas întreagă?

Puțin a fost, cum s-a dărâmat tavanul. S-au mai lovit cutare piese, nu știu ce...

Dar nu erau sparte?

Nu erau sparte, erau intacte. Și apoi, la vreo patru zile, ne-am dus din nou să vedem ce s-a întâmplat. La vreo patru zile venise directorul general Lulu Ionescu cu patru camioane și două turisme, cu oamenii necesari. „Demontați stația!“. Eu m-am retras înapoi la unitate și am plecat în urmărirea rușilor spre Odesa...

[R660, Arhiva de Istorie orală a S.R.R., Gheorghe Crisbășanu, tehnician; interviu realizat de Octavian Silivestru la Tâncăbești, 18.04.1997]

Funcționarea

Ceea ce preocupă în clipa de față specialiștii din Str. Berthelot este perfecționarea programelor postului Chișinău. Se așteaptă încheerea unei convenții între Direcția Poștelor, Societatea de Telefoane și Societatea de Radio, convenție care să permită alimentarea emițătorului din capitala Basarabiei cu programele postului București (…).

În legătură cu programele basarabene, un corespondent ne transmite din Chișinău informații interesante asupra “febrei radiofonice” care a cuprins pătura intelectuală a orașului, de când a intrat în funcțiune postul de radio.

Ne amintim că și la București acum zece ani “febra” aceasta făcuse ravagii: a fi fost invitat să vorbești sau să cânți la radio era suprema recunoaștere pentru un scriitor sau artist. Nenumărate drame și comedii mărunte s-au desfășurat, toate pricinuite de atracția magnetică pe care o pricinuia cabina microfonului (…).

Un amănunt la fel de îmbucurător: de la intrarea în funcțiune a postului Chișinău, se observa o sporire simțitoare a numărului abonaților din Basarabia și Moldova. Sunt desigur galeniștii și posesorii de aparate cu o lampă sau două, care pot asculta acum emisiuni românești recepționate puternic și clar de aparatele lor minuscule.

[Radio Universul, 3 februarie 1940, G.M., Noutăți românești, p.3]

Pierderea Basarabiei, pierderea postului Radio Chișinău

constructie

Cu ce s-a putut scăpa de la răposatul post “Radio-Chișinău” distrus atât de sălbatec de cei care doreau să învețe omenirea cum să fie civilizată, cu rezervele strânse din vremuri îmbelșugate, cu ce s-a putut scotoci prin magazinele de specialitate, s-a reușit în cele din urmă să se realizeze o tratare acustică [la noul post Radio Moldova-Iași] satisfăcând toate cerințele și dând posibilitatea ca orchestre de 40 de persoane și mai mult chiar să-și desvolte producțiile artistice și cuvântătorilor celor mai exigenți să-și expună ideile și simțămintele lor.

[Radio România, Anul I, no.45, octombrie 1941, Ing. E. Petrașcu, Noul post Radio Moldova, p.3]

constructie

Bilanțul anului ce și-a trăit ultimele zile este dureros pentru Radiodifuziunea Română. Se închee cu pierderea postului Radio-Chișinău, realizare modernă a Societății de care ne leagă, mai ales pe noi cei de la direcția tehnică amintirea efortului ce s-a produs pentru a face din el cel mai bun post românesc.

Constatăm absența din evidența curentă a 90.000 dintre abonații noștri, rămași sub jugul străin. Traduse în cifre, pagubele Societății de Radiodifuziune în 1940 se ridică la 150.000.000 lei. Pentru un buget de circa 300 milioane, aceasta reprezintă 50% pierdere...

[Radio România, Anul I, no.3, 5-11 ianuarie 1941, Ing. Ștefan Iacobescu, Popas pentru drum nou, p.2]

Google+



Agenția RADOR - 12.02.2013 20:12