Începuturile Radiodifuziunii Române

Timp de un an, am publicat “365 de radio-istorii”, o rubrică zilnică aflată pe site-ul RADOR (www.rador.ro), care se încheie vineri, 1 noiembrie 2013. Radio-istoriile sunt mici cronici despre activităţi, întâmplări sau evenimente care au făcut parte din viaţa postului naţional de radio din primul moment al constituirii sale, cu 85 de ani în urmă. De aici a pornit ideea publicării unei cărţi care le dezvoltă şi le însumează. Volumul cu titlul “Radio-istorii 1928-1945.Articole din publicaţii radiofonice şi mărturii de istorie orală păstrate în Arhivele Radio România” apare cu ocazia aniversării din acest an, la Editura Casa Radio.

Website-ul aniversar “RADIO ROMANIA 85” şi-a propus să reunească tot acest material documentar în cadrul unei ediţii speciale online care va fi lansată vineri, 1 noiembrie 2013. Veţi fi purtaţi cu 85 de ani în urmă, la începuturile radiofoniei, la primele sale pietre de hotar, reunite într-un grupaj de mărturii despre cei care au pus bazele instituţiei radioului public.

Într-o grafică impregnată de parfumul epocii interbelice, veţi putea răsfoi albumele familiei radioului, veţi putea asculta muzica diferitelor vârste ale acestuia şi glasul inconfundabil al unor mari personalităţi sau, dimpotrivă, al unor personaje simple, dar iremediabil marcate de fiecare dintre etapele istoriei radiofonice: de la anii interbelici, la anii marelui război şi mai apoi de cei ai comunismului.

La Institutul Electrotehnic s-au făcut primele emisiuni şi s-a difuzat pentru prima oară, în 1926, un concert simfonic de la Ateneul Român. Apoi, graţie activităţii intense a Societăţii Amatorilor Radiofoniei s-au determinat principiile legislaţiei româneşti de Radiodifuziune, modificată mai târziu şi trecută prin legea Societăţii Române de Radiodifuziune.

După ce regele Ferdinand a semnat documentul de constituire, etapele organizării SRR au fost următoarele: la 22 decembrie 1927 Jurnalul Consiliului de Miniştri declară constituită Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România; 17 ianuarie 1928 are loc Adunarea generală de constituire a SDRR; 7 aprilie 1928 Societatea comandă firmei Marconi un post de emisie de 12 kW; 1 noiembrie 1928 prima emisiune oficială, din sediul Societăţii, din str. Berthelot, cu un emiţător de 400 W, pe o lungime de undă de 401,6 m.

Foto: Documentul de constituire: “aprobarea statutelor şi prospectului de emisiune al Societăţii de difuziune radio-telefonică din România”, semnat de regele Ferdinand la Sinaia, 28 octombrie 1926

“Postul de emisiune pus în funcţiune pentru prima dată în clădirea proprie a Societăţii noastre de Radiodifuziune a fost un post provizoriu al Casei Marconi şi emitea pe lungime de undă de 394,5 m, cu o putinţă de 400 W. Cum toată instalaţia postului era destul de redusă, ea a putut fi montată pe o masă care se afla în camera mică, alături de cabina spicherilor şi a camerei de control”.

Programul a început la orele 17, cu o cuvântare de deschidere rostită de profesorul Dragomir Hurmuzescu, primul preşedinte al Consiliului de Administraţie al Societăţii de Difuziune radiotelefonică din România. Au urmat versuri scrise de poetul Horia Furtună, apoi muzică de dans, Quintetul Radio, informaţii de presă, din nou Quintetul Radio, muzică românească, poezie populară română, o conferinţă ţinută de Horia Furtună, din nou muzică românească. de la orele 21 muzică, buletin meteorologic, ştiri sportive, Quintetul Radio cu muzică de Johan Strauss. Încheierea acestui prim program a fost la orele 24.

“Mi-am adus aminte de mica clădire care era pe vremea aia, unde a început Radio-ul şi unde a funcţionat mulţi ani. Clădirea era în Strada Fântânii, General Berthelot astăzi, la numărul 60, acum e 62, s-a întins pe mai mult, era o veche casă boierească, cu un singur etaj, fostă a generalului Socec, cu o scară monumentală de stejar ce ducea la etaj. La parter era Direcţia şi studioul mic în care se făceau şi audiţiile de probă - cred că prin 1932 s-a făcut studioul mare - în biroul secretariatului Programelor de la etaj aveau un difuzor mare în care se transmiteau din studioul mic şi audiţiile de probă”.

Gheorghe Cârnu-Munteanu, director general; Sorin Betolian, secretar general; Mircea Georgescu, şeful postului emiţător; Anton Bielusici, şeful studiourilor; Mihail Jora, la serviciul muzical; Adrian Marin, la serviciul literar, Ion Ţinescu, contabil şi casier; Vasile Ionescu, şeful serviciului contencios; Margareta Marinescu, crainică şi secretară a programelor; Constanţa Trandafirescu, secretară şi dactilografă; Haralambie Ghenea, mecanic al postului emiţător; Gheorghe Vasilescu, mecanic la studiouri; doi oameni de serviciu şi trei ajutori mecanici.

Postul de radio de la Băneasa, cu emiţător de 12 kW şi o lungime de undă 265,4 m; a intrat în funcţiune la 1 septembrie 1929; a fost legat de sediul Societăţii cu un cablu de 10 km cu circuite pupinizate; 530 ore de emisie în 1929, dintr-un total de 2200 ore.

În anul 1931 inginerul Anton Bielusici realizează în ţara noastră primul semnal de pauză, pe principiul heterodinei, având ca melodie un fragment din cântecul popular românesc „Şapte gâşte potcovite”.

“Prima orchestră care şi-a trimis muzica pe aripile văzduhului a fost orchestra Jean Marcu. Se înţelege de la sine că această emisiune a constituit un eveniment extrem de important, chiar dacă avem în vedere că numărul ascultătorilor la radio era pe atunci destul de redus. D. Jean Marcu a intrat pentru prima dată în micul studio al postului Bucureşti şi când s-a văzut faţă în faţă cu microfonul buclucaş a fost cuprins de un puternic trac şi o adâncă emoţie. După fiecare bucată cântată făcea semne disperate d-lui Vasilache care controla emisiunea şi se uita prin fereastra studioului, dându-i de înţeles cât de agitat este, iar semnele exprimau întrebarea: <Se aude?> D. Vasilache trebuia să confirme că totul merge în perfectă regulă pentru ca d. Jean Marcu să-şi poată continua cu oarecare curaj execuţia programului său muzical.

Chiar în decursul primei emisiuni s-au primit o serie de comunicări telefonice, publicul exprimându-şi bucuria că poate asculta muzică românească la postul de radio românesc. Aceste manifestaţiuni spontane au încurajat mult pe toţi acei cari s-au pus din prima clipă în slujba radiofoniei noastre nou născute”.

Prima conferinţă difuzată la radioul românesc a fost Poezia populară română a lui Horia Furtună, la 1 noiembrie 1928; prima conferinţă pentru femei a putut fi ascultată la 8 decembrie 1928.

Prima transmisie de teatru a fost la 23 ianuarie 1929, cu poemul liric într-un act O toamnă, de Alfred Moşoiu. A fost difuzat apoi, la 18 februarie, primul spectacol adevărat de teatru radiofonic, cu piesa într-un act Ce ştie satul de V. Al. Jean. În aceeaşi lună a început seria de cronici teatrale.

La 13 septembrie 1929 a fost făcută prima transmisiune în direct de pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti cu piesa Rodia de aur de A. Maniu şi Al. O. Teodoreanu.

La 10 Mai 1938 publicul a putut admira un frumos automobil – un autobuz elegant şi spaţios – care trecea cu o viteză prin străzile oraşului spre platoul de la Cotroceni unde a avut loc tradiţionala paradă. Pe acest cochet autobuz se putea citi Radiodifuziunea, fixat cu litere metalice, scoase în relief (...).

Acum dorinţa noastră s-a împlinit: Societatea noastră de Radiodifuziune posedă şi ea un radio-car propriu, de o construcţie ultramodernă, cu o siluetă elegantă şi prevăzut cu o instalaţie din cele mai perfecţionate. Construcţia acestui radiocar se datoreşte proectului elaborat de d. subdirector general, ing. Mircea Georgescu, care, secondat de d. subdirector, ing. Al. Băilescu, a conceput planul de realizare şi înzestrare tehnică, pe când d. arhitect Gh. Trifu a reuşit să-i dea silueta şi eleganţa înfăţişării.

La 13 septembrie 1925 a apărut primul număr din publicaţia Radio Român, devenită mai târziu organul de presă a Societăţii, sub diferite nume: Radiofonia, Radio şi radiofonia, Radio Adevărul.