REGELE FERDINAND I

Regele Carol I a murit în septembrie 1914. Era grav bolnav de multă vreme, însă fără îndoială că ceea ce l-a ucis a fost refuzul României, în urma Consiliului de coroană din 3 august 1914, de a intra în război alături de Puterile Centrale. Pentru el, victoria germană era sigură, iar victoria rusească puţin de dorit. Fu nevoie de decesul bătrânului rege, de doi ani de lupte politice între intervenţionişti şi neutralişti şi de 18 luni de îndelungată pregătire diplomatică condusă cu mână de maestru de Ion Brătianu, pentru ca regatul, sub noul său suveran Ferdinand I, să declare război foştilor lui aliaţi. O făcu cu entuziasm, însă nu fără nelinişte, căci o tradiţie seculară îl învăţase să nu aibă încredere în Rusia.

(Paul Morand, "Bucureşti", 1935)

PAN VIZIRESCU, scriitor, profesor, colaborator la revista "Gândirea" (1933)

Tatăl meu căzuse, ca militar, bolnav de tifos exantematic şi-l internasem la spitalul de la Iaşi. "La triaj", aşa-i zicea. Şi acolo a trăit între viaţă şi moarte. A venit regina

Maria] care umbla prin spitale şi îi mângâia. Nu se uita că

poate] se contaminează şi ea. Le dădea câte un dar, şi i-a dat lui tata o ciocolată şi o carte, "Povestea unei domniţe neascultătoare".

Pentru tata pot să spun că apariţia reginei a fost parcă apariţia Maicii Domnului. Că ne spunea: "Pe urmă eu am simţit mâna Maicii Domnului că mă ridică din boală", ne spunea nouă, copiilor (...). Acela era un moment de neuitat pentru el, o binefacere a sorţii şi era o sfinţenie chiar.

Şi a venit acasă şi eu am luat cartea cu mine la Liceul militar. Era un basm foarte frumos, făcut de regină,

care povestea] cum o domniţă a fost neascultătoare şi cum a trecut prin nişte suferinţe mari de tot şi pe urmă şi-a revenit; iar tata dădea interpretarea lui: "Asta este cartea ţării noastre, zice, ţara noastră care a trecut prin nişte suferinţe şi a revenit. Va fi biruitoare!". Îi dădea el interpretarea asta.

[R 503, interviu făcut de Silvia Iliescu şi Octavian Silivestru, 3.07.1996]

EMIL WAGNER, ceramist, membru al Partidului Naţional Ţărănesc din anii '30

Din Bucovina, sala Gimnaziului din Bucovina, am ţinut o şedinţă secretă, unde a luat parte Grigoraş, a luat Boca, Flondor, am luat eu, a luat Lazăr. Şi Madgearu a fost cu noi, din Regatul Vechi. S-a hotarât şi-acolo ca să se... ziua când trebuie să se alipească de România. Pe-urmă am fost trimes în Basarabia cu Pan Halippa. Am vorbit şi-n Basarabia. Şi în 1918 am fost delegat în Alba Iulia, oficial... şi-atuncea au venit acolo unii cu trenul, alţii cu căruţa, alţii călare pe cai; ţărani a venit, unguri, români, saşi, şvabi, cehi, ce erau şi să ştiţi că era foarte entuziasmată toată lumea! Atunci am văzut eu prima dată când se... - cum să zic eu?! - se îmbrăţişau românii cu ungurii, cu cehii... zeci de mii de oameni acolo, pe... câmpul ăla. Şi-atunci a luat cuvântul cineva din familia Habsburgică şi a spus pe limba română, pe limba germană, pe limba ungurească şi cehă, a spus că să nu aibă nici un fel de grijă oamenii, că se va aplica constituţia din Austria şi în România, şi toate minorităţile vor avea aceleaşi drepturi.

Cel mai apropiat al lui Iuliu Maniu eram eu şi cu Pan Ghica, adică Prinţul Ghica. Noi eram... "băieţii" lui (...) Numai n-am participat când a venit delegaţia la regele Ferdinand (...) că eram la Cernăuţi atuncea...

[C 1086, interviu facut de Silvia Iliescu, 22.02.2000]