REGELE CAROL I

După căderea lui Cuza, când va trebui să găsească un prinţ străin ca să domnească asupra celor două Principate în sfârşit reunite într-unul singur, Brătianu îi va cere sfatul lui Napoleon al III-lea, iar împăratul, mereu chibzuit, îi va propune să ofere coroana unui prinţ german, Carol de Hohenzollern (...).

Lunga sa domnie ireproşabilă va crea România modernă, care creşte la umbra Triplei Alianţe (...).

Noul prinţ coborî pe Dunăre şi îşi făcu intrarea în capitala sa în 10 mai 1866; fu primit de primarul Dumitru Brătianu. După ce străbătu (...) Şoseaua Kiseleff într-o caleaşcă trasă de şase cai albi, parcurse vechiul Pod al Mogoşoaiei (care, după Plevna, va deveni Calea Victoriei), cale triumfală, împodobită cu doamne, cu covoare la ferestre şi cu drapele albastru, galben şi roşu.

Prinţul se opri în faţa vechii case a boierului Golescu, achiziţionată de stat şi care, după ce a fost şcoală militară, cazarmă şi spital, tocmai fusese amenajată ca reşedinţă princiară, fapt de care bucureştenii erau nu puţin mândri.

Carol I, scărpinându-şi nasul mare de vultur, întrebă, în mijlocul confuziei asistenţei: "Dar unde-i palatul?". Ar fi putut să spună cu aceeaşi candoare: "Dar unde mi-e capitala?"

(Paul Morand, "Bucureşti", 1935)

Proclamat domnitor al Romaniei în ziua de 10 mai 1866, Carol I a rămas cu acest titlu până în 10 mai 1881 când a fost proclamat rege, devenind astfel primul rege al României.