Prima țară din lume care a emis un timbru este Marea Britanie - „Penny Black”, tipărit la 6 mai 1840, având inscripționat portretul reginei Victoria. Brazilia, în 1843, este cea de-a doua țară care tipărește timbre, iar Grecia emite primele mărci poștale în anul 1861, Turcia în 1863, Serbia în 1866 și Bulgaria în 1879.
Pentru România a fost aleasă pentru marcarea Zile naționale a mărcii poștale, data de 15 iulie, ziua în care a fost emisă prima marcă poștală românească - celebrul "Cap de bour" - 15 iulie 1858. Timbrele au fost puse în circulație după o săptămână, pe 22 iulie 1858, dată la care au lansate la biroul poștal din Iași, urmând ca mai apoi, începand cu data de 8 august să fie distribuite și la celelalte birouri poștale moldovenești. Ulterior, circulația lor a fost limitată, iar la data de 31 octombrie 1858 au fost retrase.Capul de bour a fost ales datorită simbolisticii sale. Legendele arată că un voievod pe nume Dragoș era la vănătoare și pe malul unei ape se întălnesțe cu o fiară - un bour și în urma luptei, cățeaua voievodului Molda moare, fiind îngropată în acel loc. Capul de bour devine astfel simbolul heraldic al voievodului și al urmașilor săi la domnie. Cinci secole mai târziu, capul de bour obține o nouă înfățișare, pe lângă cea de însemn heraldic, prilejuind apariția primului timbru românesc.
Primele mărci poștale au fost realizate la tipografia „Atelia Timbrului” din Iași, în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride, după un model de timbru austriac, folosindu-se matrițe de oțel. Valorile nominale ale mărcilor erau 27, 54, 81 și 108 parale. Imprimarea timbrelor s-a facut potrivit tehnicii tête-bêche, iar tirajul acestei emisiuni poștale a fost de: 6.000 bucăți la 27 de parale bucata, 10.000 la 54 de parale, 2.000 la 81 de parale și 6.000 la 108 parale.Odată cu introducerea tarifului poștal unic, a fost pusă în circulație, la 1 noiembrie 1858, a doua emisiune "Cap de bour" cu trei valori de: 5 parale, 40 de parale și 80 de parale, într-un tiraj de 10.001 timbre. Imprimarea timbrelor s-a făcut tot la „Atelia Timbrului” din Iași, în coli de 32 de mărci poștale în patru rânduri a câte opt bucăți, hârtia fiind de proveniență engleză. A doua emisiune a fost retrasă la 1 mai 1862, ultima dată de circulație cunoscută fiind 3 mai 1862 la oficiul poștal din Botoșani.
În prezent, se estimează că, în lume, există circa 750 de exemplare de "Cap de Bour" din prima emisiune, dintre care 50 se află în România.Valoarea de piață a mărcilor poștale din această primă emisiune se situează între 5.000 și 100.000 de euro, în funcție de calitate, ștampilat sau neștampilat, sau de faptul că este sau nu lipit pe un plic. Cea mai scumpă piesă filatelică românească este ziarul Zimbrulu-Vulturulu, francat cu nu mai puțin de 8 mărci de 5 parale din a doua emisiune „Cap de Bour”, fiind obiectul uneia dintre cele mai mari tranzacții din ultimii cinci ani. Piesa a fost vândută, în decembrie 2007, la o licitație ce a avut loc la Geneva, cu aproximativ un milion de dolari.
Spre comparație, având în vedere și faptul că au fost emise aproximativ 68 de milioane de exemplare diferite, un colecționar care deține în prezent o marcă nefolosită „Penny Black” posedă un lucru rar, însă valoarea de piață este doar de circa 4.200 - 6.800 de dolari.Pentru colecționari și comercianți, valoarea mărcilor poștale variază deci, de la aproape nimic până la suma astronomică de un milion de dolari sau chiar mai mult. Hobby-ul colecționării de mărci poștale atrage o multitudine de investitori dar și simpli pasionați. Adevăratul investitor achiziționează serii de mărci poștale clasice rare a căror valoare, potrivit opiniei comercianților, este foarte posibil să crească după o perioadă de timp prestabilită, iar când investiția respectivă se apropie de termenul limită, comerciantul trece la vânzarea seriilor respective cu cel mai mare preț posibil. Desigur că și în această „afacere” se înregistrează falimente răsunătoare...
Răzvan Moceanu