200 de medici neurologi s-au reunit la Poiana Braşov la Cursul Internațional dedicat bolii Parkinson

„Nivelul de pregătire al medicilor neurologi din România este, de departe, peste media europeană sau cel puțin la nivelul acesteia” - Prof. dr. Dafin Mureșanu, președinte al Societății de Neurologie din România

În perioada 2-4 aprilie, la Poiana Brașov s-a desfășurat Cursul Internațional de boală Parkinson și tulburări ale comportamentului motor. Evenimentul a avut loc în cadrul programului educațional realizat în parteneriat de Societatea de Neurologie din România și Societatea pentru Studiul Neuroprotecției și Neuroplasticității și a reunit 200 de medici neurologi din România și alte țări, precum Franța, Marea Britanie, Germania, Statele Unite.

Joi, 3 aprilie, în cadrul unei conferințe de presă la care au participat Prof. dr. Dafin Mureșanu, Prof. dr. Ovidiu Băjenaru și Conf. dr. Bogdan Popescu, organizatorii au prezentat motivația realizării programului educațional pentru medicii neurologi din România și din străinătate, cu accent pe dezvoltarea cercetării și a metodelor de tratament în special în cazul bolii Parkinson.

Prof. dr. Ovidiu Băjenaru: Tematica bolii Parkinson este o constantă în activitățile Societății de Neurologie de mulți ani, pentru că boala Parkinson este una relativ frecventă, este a doua boală neurodegenerativă, după boala Alzheimer, este o boală invalidantă motor, și asta se știe clasic, dar nu numai motor, ci are foarte multe simptome, mai ales în stadiile avansate care duc la alterarea calității vieții acestor pacienți. Pe de altă parte, este un domeniu între puținele boli neurodegenerative în care, deși nu avem, încă, o medicație care să se adreseze cauzei bolii, avem posibilități terapeutice, pantogenice și simptomatice care au îmbunătățit foarte foarte mult simptomatologia acestor pacienți, gradul lor de dizabilitate, calitatea vieții și, în cele din urmă, a dus la prelungirea duratei de viață a acestor pacienți care se apropie, în contextul terapiei moderne – repet, care nu este una care să vindece, dar a dus la prelungirea speranței de viață a acestor pacienți până aproape de speranța de viață a populației generale.

Sunt, încă, multe probleme nerezolvate, în primul rând cele legate de cunoașterea detaliată a cauzalității acestei boli care să ducă, într-o bună zi, la găsirea unor soluții terapeutice care măcar inițial să modifice, să încetinească și, în cele din urmă să oprească evoluția bolii. Ea rămâne un teren deschis atât pentru cercetare, cât și pentru practica medicală, pentru că în cele din urmă și cercetarea într-un astfel de domeniu are rost dacă este făcută pornind de la constatările practicienilor, care sunt nevoile pacienților, care sunt nevoile medicilor, să înțelegem despre ce este vorba pentru a ști precis către ce anume trebuie să ne îndreptăm atenția în ideea de dezvoltare, nu facem cercetare de dragul cercetării. Cum boala asta este frecventă, este nevoie ca specialiștii să-și mențină nivelul de cunoștințe cât mai la zi și de aici rezultă nevoia de a organiza periodic activități de educație cu practicienii, cu medicii, așa cum este și cea care se desfășoară zilele acestea la Brașov. Aceasta este rațiunea pentru care și anul acesta – suntem la a treia ediție a unui astfel de curs – a fost aleasă această tematică. Sigur, nu este singura acțiune dedicată acestei boli a Societății de Neurologie, în luna mai va fi congresul național al Societății Române de Neurologie în cadrul căruia boala Parkinson va ocupa un loc important, vor fi mai multe simpozioane și chiar cursul de deschidere satelit al congresului din luna mai va fi dedicat bolii Parkinson.

R: Care sunt tratamentele viitorului pentru boala Parkinson?

Prof. dr. Ovidiu Băjenaru: Eu vă pot spune ceea ce ne dorim să avem în viitor. Ne dorim să avem tratamente care să se adreseze cauzelor și mecanismelor bolii în așa fel încât, controlându-le, să putem să încetinim, inițial, evoluția bolii și, ideal, în cele din urmă, să o stopăm.

R: Este costisitor acest tratament?

Prof. dr. Ovidiu Băjenaru: Cuvântul costisitor este foarte relativ. Sigur, pentru pacientul român, și nu numai român, dacă ar fi să-și plătească din buzunar medicația necesară, mai ales în stadiile avansate, putem să spunem că este un tratament costisitor, pentru că această boală, din păcate, prin natura ei și a rațiunilor medicale legate de fiziopatologia și farmacologia ei, implică asocieri terapeutice. Tocmai pentru că nu avem o soluție pentru cauză, mai devreme sau mai târziu suntem obligați să facem asocieri terapeutice, și toate astea înseamnă asocieri de costuri. Nu mai vorbesc de stadiile avansate în care avem soluții, astăzi, și avem nevoie de o serie de dispozitive, unele pentru intervenții chirurgicale neurofuncționale, precum stimularea cerebrală profundă, stimulatoarele cerebrale care se implantează stereotaxic. Avem și în România un program național pentru așa ceva, numai că programul național are o sumă limitată și, evident, sunt mai puțini pacienți care beneficiază decât cei care ar putea să beneficieze cu adevărat.

Nu discut acum despre situația financiară a sistemului medical din România, dar la eforturile noastre de a sensibiliza autoritățile, în ultimii 6-7 ani am reușit să convingem autoritățile să finanțeze un astfel de proiect. Mai recent, avem posibilitatea de folosi combinații între dispozitive și medicamente, precum pompa de gel cu levodopa, care se administrează direct intraduodenal cu o pompă electronică, implicând costuri care, din fericire, sunt rambursate de sistemul medical din România. Vom avea foarte curând pompa cu apomorfină, și aceasta fiind o soluție pentru stadiile avansate care, în situația folosirii corecte și raționale și într-o modalitate personalizată, reprezintă o opțiune care pentru unii bolnavi poate fi salutară pentru îmbunătățirea simptomelor și calității vieții lor. Deci, per total, pentru a răspunde la întrebarea dumneavoastră, da, este costisitor tratamentul unui pacient cu boală Parkinson.

Pe de altă parte, vreau să vă spun că până pe la mijlocul anilor 50, și nici atunci nu erau pe scară largă, când au început să apară primele tratamente pentru boala Parkinson, primele tratamente eficiente, deci, în istoria naturală a bolii, practic din momentul în care pacientul era diagnosticat cu această boală, speranța medie de supraviețuire de aproximativ 5-6 ani, în timp ce astăzi, un astfel de pacient poate trăi 20-30 și peste 30 de ani. Așa cum am spus, s-a apropiat foarte mult de speranța de viață a populației din zona respectivă. În acest context, ce înseamnă costisitor? Oricât ar fi, este prea mic când obții atât de mult.

Trebuie să precizez și un alt aspect, foarte important. Frecvența manifestărilor clinice a bolii crește odată cu vârsta. În momentul în care noi putem pune cel mai precoce diagnosticul clinic de boală Parkinson - și deocamdată diagnosticul în această boală este eminamente clinic, în orice colț al lumii – aceasta are în spate o evoluție de circa 20 de ani, deci debutul real este la o vârstă mult mai tânără - este valabil și la boala Alzheimer - față de vârsta la care semnele clinice încep să fie evidente pentru ca pacientul să vină la medic și să se poată pune diagnosticul. Și evident că pe măsură ce oamenii dintr-o populație înaintează în vârstă, șansa statistică pentru ca în acel grup să fie mai multe cazuri este ridicată.

Din impresia noastră clinică, și toți cei de aici suntem clinicieni, incidența acestei boli în România este aproximativ aceeași ca în celelalte țări europene, nu avem o situație particulară din acest punct de vedere. Este adevărat că numărul de diagnostice a crescut, tocmai datorită creșterii nivelului de informare, de educație medicală - și acest lucru ne străduim să-l realizăm și prin acest curs – motiv pentru care medicii sunt din ce în mai capabili să pună acest diagnostic și, atunci, numărul de diagnostice este mai mare, dar asta nu înseamnă că sunt mai mulți pacienți, ci sunt mai bine diagnosticați. Sperăm ca într-un interval de timp de 1-2 ani să avem date mult mai corecte, pentru că Societatea de Neurologie din România, prin eforturi foarte susținute, a dezvoltat un program electronic pe care acum încercăm să-l implementăm pentru a realiza un program național pentru boala Parkinson. Urmează să avem întâlniri cu medicii din țară, pe grupuri cât mai mici, pentru a-i instrui pe neurologi cum anume trebuie să-i înregistreze pe pacienți, să introducă datele în acest registru național, pentru a dispune de o bază de date reale despre populația din România, fapt ce ne va permite să avem o statistică mult mai corectă a situației acestei boli în România.

Am dorit ca acest curs să fie la cel mai înalt nivel internațional, motiv pentru care cei care au fost invitați și susțin aceste cursuri sunt personalități de cel mai înalt nivel din Europa și din lume.

Prof. dr. Dafin Mureșan: Nivelul de pregătire al medicilor neurologi din România este, de departe, peste media europeană sau cel puțin la nivelul acesteia. Vreau să adaug faptul că noi nu organizăm cursuri numai pentru medicii din România, ci din întreaga lume, având în vedere că pe platforma Societății de Neurologie, împreună cu alte societăți, avem instituții educaționale acreditate peste tot în Europa și în lume, așa cum este Școala Internațională de Neurologie, un brand românesc pe care l-am dezvoltat împreună și la care vin oameni din toată lumea, începând cu Asia și terminând cu America de Sud. În fiecare an avem aceste programe pe care noi le conducem. Acest lucru ne spune că noi avem un cuvânt de spus și că s-au făcut foarte multe în neurologia românească. Iar dacă anumite lucruri nu se întâmplă cum trebuie, nu ține de competență ci pentru că lucrurile, de cele mai multe ori, sunt văzute într-un alt mod de cei ce se ocupă de partea administrativă sau de zonele politice, de guvernanți. Noi avem o relație constructivă cu guvernanții, indiferent ce partid sau ministru vine, comisia încearcă să-și facă din punct de vedere tehnic lucrurile până la capăt și foarte bine pentru un singur motiv, noi avem de sprijinit neurologia românească și pacienții noștri, asta avem de făcut și acesta este mesajul nostru.

O problemă ridicată de mass media românească este: „În România există toate șansele? Nu trebuie să plecăm în altă parte pentru tratament?” Este foarte greșit. Vă spun, în România, și în special cu privire la boala Parkinson, acum avem suficiente resurse, iar când vom avea și apomorfina, vom avea absolut toate resursele terapeutice. Avem toate posibilitățile și toate metodele de tratament disponibile și majoritatea dintre ele sunt rambursate.

Conf. Dr. Bogdan Popescu: Boala Parkinson este cel mai eficient tratată dintre toate bolile neurodegenerative. De aceea pentru noi, toți medicii neurologi din România și pentru pacienți este foarte important să aibă acces la toate tipurile de tratament tocmai pentru că sunt cele mai eficiente din totalul bolilor neurodegenerative. Deci aici este un pariu câștigat al cercetării din ultimii 50 de ani. Primele tratamente au apărut în anii 50 și, în ultimii 20 de ani au apărut aceste posibilități pentru boala Parkinson avansată.

*

Societatea pentru Studiul Neuroprotecției și Neuroplasticității a fost înființată în anul 2005 de către un grup internațional de medici și cercetători, la inițiativa Prof. Dr. Dafin Mureșanu, de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca și președinte al Societății de Neurologie din România și a Prof. dr. Ovidiu Băjenaru, de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, și are ca scop cercetarea fundamentală și clinică și crearea unui forum de discuții pentru o mai bună înțelegere a proceselor neurobiologice endogene și dezvoltarea unor strategii terapeutice farmacologice și non-farmacologice în domeniul neuroprotecției și neurogenerării.

Redactor: Marian Mizdrea, Radio România Internațional

Share