Douăsprezece crime împotriva Terrei şi a umanităţii

Douăsprezece crime împotriva Terrei şi a umanităţii, o listă care în mod sigur nu este exhaustivă, a unora dintre cele mai teribile catastrofe ce au afectat habitatul şi ambientul, dând naştere unor adevărate tragedii.

Acesta este sensul listei "celor 12", alese de printre sutele de cazuri examinate de Fundaţia SEJF, pentru a scoate în evidenţă faptul că dacă multe dintre cele mai grave nenorociri ambientale care au devastat şi încă mai devastează planeta s-ar fi petrecut în contextul unei legislaţii internaţionale mai eficiente, ar fi putut fi evitate (în unele cazuri) sau cel puţin despăgubirile ar fi fost adecvate, iar vinovaţii condamnaţi. Aceasta este lista "duzinei murdare " pe care atât SEJF (Supranational Environmental Justice Foundation) cât şi IAES (International Academy of Environmental Sciences) a adus-o de mai multe ori în atenţia organismelor internaţionale.

• KIRIBATI şi MALDIVE: Insulele scufundate de schimbările climatice
• CANADA: Nisipurile bituminoase care-i ameninţă pe locuitori
• NIGERIA: Sutele de "focuri" care otrăvesc delta
• INDONEZIA: Harta APP (Asia Pulp & Paper) care ucide plămânul planetei
• JAPONIA: Tsunamiul nuclear de la Fukushima
• GOLFUL MEXICULUI: Mareea neagră de la Deepwater Horizon
• ROMÂNIA: Unda de cianură din Dunăre

Miroase a migdale şi are o lungime de 50 de kilometri. Călătoreşte cu o viteză de cinci kilometri pe oră. Unda de cianură care a pornit la data de 31 ianuarie din mina de aur Esmeralda de la Auriol, în România, după ce a ucis cei doi afluenţi care i-au permis să ajungă în Dunăre, vrea să atingă gura fluviului albastru, adică cea mai mare zonă umedă din Europa, unul dintre puţinele paradisuri naturale care au mai supravieţuit pe bătrânul continent.

100.000 de tone de apă contaminată au "ras" orice formă de viaţă de-a lungul râurilor Lăpuş şi Tisa, lăsând în urmă maluri îmbibate cu metale grele şi acoperite de un covor de peşti şi de păsari moarte. Diluarea a atenuat mult impactul imediat al otrăvii care a atins valori de 800 de ori mai mari decât limitele permise, însă chiar dacă este diluată, cianura rămâne o ameninţare teribilă pentru Dunăre, cel mai important rezervor european al biodiversităţii peştelui şi a avifaunei.

Cele mai grave acuzaţii privesc dinamica incidentului. Potrivit societăţii româno-australiene care este proprietare minei Esmeralda, vina o poartă un fenomen natural: se pare că dezgheţul ar fi dus la ruperea unui dig ce stăvilea cianurile folosite la prelucarea minereului aurifer. Numai că ambientaliştii atrag atenţia asupra faptului că acest tip de diguri nu prezintă destul de multe garanţii şi cer revizuirea întregului sistem al permiselor de exploatare. Compania australiană Esmeralda Exploration din Perth, proprietara, împreună cu compania de stat Renin, a minei de la Auriol cea care este considerată responsabilă cu scurgerea de otrăvuri care a devastat sistemul fluvial din centrul Europei a declarat faliment şi numeni nu a plătit nici un euro despăgubiri pentru unul dintre cele mai teribile dezastre din istorie în dauna unui sistem fluvial. În afară de asta, în anii succesivi dezastrului nu a fost efectuată nici un fel de cercetare epidemiologică. În afara carcaselor miilor de păsări şi de peşti care au fost îngropate în grabă, nici un studiu nu a aprofundat posibilele efecte ale cianurei asupra sănătăţii milioanelor de persoane care trăiesc în bazinul Dunării.

Traducerea: Cătălina Păunel

Share