Actorul Constantin I. Nottara, una dintre cele mai mari personalități ale teatrului românesc, s-a născut în 5 iunie 1859 într-o familie de origine greacă, cu obârșiile aflate în Bizanț, prin secolul al XIII-lea. În muzeul memorial care îi poartă numele de pe Bulevardul Dacia 105 există reproducerea unei vechi gravuri înfățișându-l pe Hrisant Nottaras, Patriarh al Ierusalimului pe la 1730, erudit om de cultură și învățător al copiilor domnitorului Nicolae Mavrocordat. Familia Nottara s-a stabilit în București la începutul secolului al XIX-lea, prin bunicul actorului, care era medic.
Constantin Nottara a fost elevul lui Ștefan Vellescu, profesor de artă dramatică la Conservatorul din București. În 1877 el a început să joace pe scena Teatrului Național; la început și-a interpretat personajele în stilul romantic al vremii, dar apoi a revoluționat interpretarea scenică în maniera realistă. A avut peste 700 de roluri în 60 de ani: Shylock, Hamlet și Lear din teatrul shakespearean, Oedip din Oedip Rege de Sofocle, Don Salluste din Ruy Blas de Hugo, bătrânul medic din Medicul în dilemă de Shaw, Ștefan Tipătescu din O scrisoare pierdută și Ion din Năpasta de Ion Luca Caragiale, Vlaicu din Vlacicu Vodă de Alexandru Davila, Ștefan cel Mare din Apus de Soare și Tudose din Hagi Tudose de Delavrancea și multe altele.
A avut o activitate intensă și ca director de scenă și ca profesor la Conservatorul de Artă Dramatică și Lirică din București. Printre elevii săi, celebri au fost Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura, Maria Filotti. Nottara a participat chiar la turnarea în 1912 a primului film artistic românesc, Războiul de Independență, regizat de Grigore Brezeanu, unde a avut rolul lui Osman Pașa. A fost traducător de piese, director de scenă, “acționar pe viață” al Teatrului Național, dar mai presus de toate a fost un talentat actor care a revoluționat interpretarea pe scena românească, studiind toată gama de trăiri umane. Jocul său era emoționant, accentuat de glasul său modulat, expresiv și prin frazare. A trecut în neființă la 16 octombrie 1935.
În Fonoteca de Aur a Societății Române de Radiodifuziune s-a păstrat o înregistrare din 1969 cu o valoare documentară excepțională: poetul Victor Eftimiu vorbind la microfon despre cel pe care îl admirase cu peste 30 de ani în urmă pe scena Teatrului Național. Evocării îi este adăugată chiar vocea actorului Constantin Nottara, copiată de pe un disc de patefon în prima jumătate a secolului XX.
Arhiva de Istorie Orală a Radio România